Arată noutățile începînd cu...
Mergi spre compartimentul: Cultura

eye 28866 Vizualizări

Sărbătoarea Sfîntul Dumitru

Astăzi creștinii ortodocși consemnează Sărbătoarea Sfîntului Dumitru sau popular, Simedru.  

La moldoveni, ca și la alte popoare din sudul Europei (bulgari, greci, etc.), în special, crescătorii de vite împart și astăzi anul în două părți aproximativ egale – iarna, care ține de la Sf. Dumitru ori Simedru (26 octombrie conform stilului nou sau 8 noiembrie – stilul vechi) și vara – de la Sf. Gheorghe pînă la Sf. Dumitru (23 aprilie sau 6 mai). Despre această împărțire a anului există anumite legende, care își au rădăcinile încă în mitologia antică. Potrivit uneia din legende, Dumnezeu, văzînd, că poporul creștin este la fel de încîntat de sfinții Gheorghe și Dumitru, ziua celui dintîi fiind ținută la începutul primăverii, iar a celui de al doilea la sfîrșitul toamnei, totodată, vrînd să dea cinstea cuvenită acestora, le-ar fi zis: „Iaca de acu vă încredințez vouă cheile vremii și la porunca mea aveți să închideți devreme ori mai tîrziu vremile omului, după cum, voi vedea purtarea oamenilor”. De atunci, amîndoi sfinții poartă cheile la brîu, ca nu cumva să le fure cineva din ușile vremii și să se joace cu vremea cum i-ar place.

Se zice că primăvara, pe cînd se aude primul orăcăit al broaștelor, Sf. Gheorghe întinde mîna spre Sf. Dumitru, ia cheile, cu una din ele închizînd iarna, iar cu alta deschizînd primăvara. După ce toate păsările pleacă în țările calde și nu se aud broaștele, vîntul tomnatic vîjîie prin cîmpii și păduri, iar Sf. Dumitru, tremurînd de frig, întinde acum mîna el spre Sf. Gheorghe, ia cheile și cu una din ele închide zilele frumoase cu soare, iar cu alta deschide iarna cu mînie asupra lumii. La Simedru prin multe locuri se termina pășunatul, se alegeau oile, se achitau cu păstorii și-i angajau pentru anul viitor. În popor se spune: „La Simedru ciobanii își caută stăpînii”. De acum și pînă la Sf. Gheorghe cerul este încuiat, oamenii intră în anotimpul hainelor groase, iar vietățile pămîntului încearcă și ele să-și găsească adăposturi cît mai călduțe.

În sîmbăta dinaintea Sf. Dumitru se obișnuia să se dea de pomană pentru sufletele morților: colivă, brînză, colaci cu lumînări sau diverse fructe. Aceste pomeni se făceau cu ocazia Moșilor de Toamnă, numiți și Moșii de Simedru sau Moșii cei Mari.

Tot de perioada creștinismului ține și un șir de povestiri privind viața Sf. Dumitru. De cele mai multe ori în asemenea creații literare, Dumitru figurează ca un păstor foarte muncitor și cinstit, care în cele din urmă devine sfînt. Fiind păstor el a murit la stînă, iar oamenii au găsit trupul lui și l-au înmormîntat, iar pe locul stînii au ridicat o biserică. Sf. Dumitru a fost cinstit de creștini, începînd cu acele timpuri îndepărtate și-l cinstim și noi astăzi.

Mulţi oameni poartă astăzi numele de Dumitru. Se ridică biserici care poartă numele Sf. Dumitru. Mulţi moldoveni îşi iau icoana Sf. Dumitru ca hram al casei, să-i aibă în pază.

Cuvinte cheie:

religie , sarbatoare , moldovenii

Comentarii

 (1)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Socii Noi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1913
Populația:
345 locuitori

Socii Noi este un sat din cadrul comunei Călugăr, raionul Făleşti. Localitatea se află la distanța de 8 km de orașul Fălești și la 133 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 345 de oameni. Satul Socii Noi a fost menționat documentar în anul 1913.

Citeşte mai departe