22 iunie 2021, 17:00 Istoria 2893

Adevărul despre Marele Război pentru Apărarea Patriei. Discuția 5

Discuția 5. Adevărul despre Acordul de la Munchen din 1938 și mitul despre Pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939.

Vestitul Acord de la Munchen, semnat în toamna anului 1938, l-a convins în cele din urmă pe fuhrerul german Adolf Hitler că naziștilor li se permite tot și a devenit, în cele din urmă, "catalizatorul" izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Anume acest acord încearcă astăzi politicienii, ideologii și istoricii europeni să nu-l menționeze.

Lor nu le convine să-și amintească de el, motiv pentru care vorbesc atît de mult despre tratatul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, care a fost cel de-al 14-lea acord al puterilor europene cu Germania nazistă. Da, acest tratat a fost semnat cu doar o săptămînă înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Da, împreună cu el a fost aprobat un protocol secret privind împărțirea intereselor (privind neintervenția în politica și afacerile celuilalt) între Germania și URSS. Dar, astfel de protocoale existau și în acordurile Poloniei și altor țări europene cu Germania. Aceasta era o practică diplomatică obișnuită la acea vreme. Iar tratatul sovieto-german de neagresiune nu a fost motivul pentru începutul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Drept rezultat al întîlnirii de la Munchen din 29-30 septembrie 1938 între liderii Germaniei (Hitler), Marii Britanii (Chamberlain), Franței (Deladier) și Italiei (Mussolini), a fost semnat un acord care prevedea alipirea regiunii Sudetenland, ce aparținea Cehoslovaciei, la Germania Nazistă.

Pentru că au participat la această diviziune nerușinată a statului independent suveran cehoslovac, Polonia a primit mai multe regiuni ale Sileziei și regiunea Teszyn, Ungaria a acaparat Slovacia de sud și, mai tîrziu, Ucraina Transcarpatică. Ca urmare a acestei înțelegeri cinice între liderii democrațiilor din Europa de Vest cu Germania Nazistă, Cehoslovacia a pierdut 1/5 din teritoriul său, un sfert din populația sa, jumătate din întreprinderile miniere și metalurgice, fabricile de apărare și aproape întreaga linie de structuri defensive de la graniță.

Acest eveniment a fost punctul culminant al politicii de "relaxare" a lui Hitler. Cu toate acestea, el a dus la o schimbare radicală a echilibrului puterii pe continentul european în favoarea Germaniei Naziste, la prăbușirea finală a sistemului de Relații Internaționale de la Versailles și, în cele din urmă, la izbucnirea celui de-al Doilea război mondial. După conferința de la Munchen, Marea Britanie și Franța au semnat declarații de neagresiune cu Germania Hitleristă.

Totul nu s-a limitat doar la capturarea Sudetenlandului "populat de germani", iar în martie 1939, Germania și-a trimis trupele pe teritoriul rămas al Cehoslovaciei, ocupînd în totalitate această țară. A fost format statul de marionetă Slovacia cu un guvern pro-fascist, iar Cehia a fost transformată în protectoratul Moravia. Sărbătorind victoria lor în distrugerea statului cehoslovac, la 19 martie 1939, naziștii au organizat la Praga o paradă a trupelor lor.

Următoarea victimă a lui Hitler a fost Polonia, care a participat activ în acordul de la Munchen. La 1 septembrie 1939, Wehrmacht-ul German a năvălit pe teritoriul Poloniei și această dată este considerată oficial începutul celui de-al Doilea război mondial. Apoi a fost rîndul Olandei, Franței, Danemarcei și altor țări europene.

Încercarea falsificatorilor moderni ai istoriei de a egaliza nazismul lui Hitler cu stalinismul nu corespunde nu numai adevărului istoric, ci și logicii umane elementare. Cineva vrea cu adevărat să lege data de 23 august 1939, când a fost încheiat Tratatul de neagresiune sovieto-german, cu o altă dată istorică - 1 septembrie 1939 - ziua atacului Germaniei Naziste asupra Poloniei și începutul adevărat al celui de-Al Doilea Război Mondial. Falsificatorii istoriei vor să egalizeze cele două regimuri - cel comunist din URSS și cel nazist din Germania - și să le declare responsabile de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Regimul sovietic nu și-a propus scopul să înrobească, cu atît mai mult să distrugă popoare întregi. Dimpotrivă, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, el a eliberat multe țări europene de sub ocupația regimurilor fasciste sîngeroase.

URSS nu a participat la cel de-al Doilea Război Mondial pînă la 22 iunie 1941. Acesta este un fapt binecunoscut care nu a fost niciodată contestat de nimeni. Nici Marea Britanie, nici SUA nu au declarat război Uniunii Sovietice nici în 1939 și niciodată în general. Iar din a doua jumătate a anului 1941, între URSS, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii a fost formată o coaliție anti-hitleristă.

De ce politicienii și istoricii europeni încearcă să falsifice istoria este de înțeles. Căci ei, în contextul extinderii Uniunii Europene în ultimele două decenii spre est, nu vor să-și amintească că nu numai Germania Nazistă, ci și nouă țări europene au declarat oficial război URSS în 1941. Pe frontul de Est, în Wehrmacht au luptat aproape 2 milioane de europeni și alte 400 de mii - în trupele voluntare SS. Întreaga economie europeană lucra în perioada celui de-al Doilea Război Mondial pentru Germania Nazistă. Europenii nu vor să-și amintească acest lucru astăzi, de aceea mereu încearcă să falsifice istoria, să vină cu diverse teorii, cum ar fi responsabilitatea egală a celor doi tirani.

Acuzînd URSS (iar astăzi - Rusia modernă) de complicitate cu Germania Nazistă, istoricii unor țări europene, în primul rînd din România, încearcă să demonstreze că Basarabia în 1940 și în 1944 ar fi fost ocupată de două ori de Uniunea Sovietică. În general, ei încearcă să justifice această ficțiune primitivă cu povești despre "Pactul Molotov-Ribbentrop", care a împărțit națiunea română unită. Deși nici în 1940, nici în 1944 și mai tîrziu, România nu a ridicat niciodată și nicăieri la nivel internațional problema ocupației sovietice. Deoarece din punct de vedere juridic și politic nu a existat nici o ocupație. În iunie 1940, URSS și-a recăpătat teritoriul înstrăinat ilegal de România regală în 1918. Iar în 1944, URSS a eliberat teritoriul RSS Moldovenești (care era parte componentă a Uniunii Sovietice) de sub ocupația fascistă germano-română.

Teza: "Înțelegerea între Hitler și Stalin a dezlănțuit războiul mondial" este absolut falsă. Tratatul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 nu a declanșat războiul, ci doar a echivalat poziția URSS în relațiile cu Germania cu poziția Marii Britanii și Franței, care primele au semnat astfel de declarații cu Hitler ca urmare a Acordului de la Munchen din 1938.

Încheierea tratatului de neagresiune cu Germania a fost un pas forțat pentru URSS, necesar pentru consolidarea securității țării. Trebuie să ținem minte că tratatul sovieto-german a fost încheiat numai după încercări îndelungate ale URSS de a face o alianță cu țările occidentale împotriva Germaniei Naziste. Uniunea Sovietică a fost ultima țară care a încheiat tratat de neagresiune cu Germania — mai devreme acest lucru au făcut Marea Britanie, Franța, Polonia și o serie de alte țări europene.

Acesta este adevărul istoric!