Arată noutățile începînd cu...
Mergi spre compartimentul: Istoria

eye 54064 Vizualizări

Grigore al III-lea Ghica – apărător al integrității teritoriale a Moldovei

Grigore al III-lea Ghica, sau Grigore al III-lea Alexandru Ghica, a avut două domnii în  Moldova: 18 martie 1764 - 23 ianuarie 1767 și septembrie 1774 - 1 octombrie 1777 și una în Valahia.

Este fiul marelui dragoman (traducător) Alexandru Ghica, executat de turci în 1741 şi al Elenei Eupraghioti. A fost educat la Pera, în casa baronului H. Penkler, trimisul Vienei la Poartă. În august 1758 este numit mare dragoman al Porţii, funcţie pe care o va deţine pînă în martie 1764, cînd este numit domn al Moldovei. Era căsătorit cu Ecaterina Rizo, fiica lui Iakovake Rizo Rangobe, un grec bogat și influent.

Pe plan intern Grigore al III-lea Ghica s-a arătat a fi administrator competent, a moderat fiscalitatea, a luat măsuri pentru a curma abuzurile dregătorilor domneşti. În legătură cu aceasta cronicarul menţiona: “…Mult se silia cu dreptatea ţării. Dajdiile cum le-a găsit de la alţi domni nu le-a mai adaos, ce încă le-a şi mai uşurat. Prea bine se îndreptase ţeara, de ştia fieşcare darea lui pe an”.

În 1764 a înfiinţat o manufactură de postav la Chipereşti, cu meşteri aduşi din Polonia şi Germania. A întreprins lucrări edilitare la Iaşi, unde a ridicat case impozante lîngă Mitropolie, a alimentat oraşul cu apă şi a construit mai multe cişmele. La 1 ianuarie 1766, printr-un aşezămînt, a stabilit la 12 numărul zilelor de clacă. Contrar dorinţei boierilor, la 1 aprilie 1777 întărea printr-un nou hrisov aşezămîntul din 1766. A sprijinit învăţămîntul, înfiinţînd trei şcoli în care se studia greaca veche, greaca modernă şi limba moldovenească.

Pe plan extern a promovat o politică prorusă, susţinînd în secret ofensiva Rusiei împotriva Turciei. Adversar al politicii Imperiului Habsburgic, a refuzat cererile curţii vieneze de a-i înapoia pe refugiaţii ardeleni din Moldova.

Înlocuit cu Grigore Callimachi în 1767, ocupă tronul Valahiei. Cu ocazia ocupării Principatelor de armata rusă, se lasă luat prizonier și dus în Rusia. Acolo a fost primit cu onoruri de Ecaterina II. După Pacea de la Kuciuk-Kainargi, cu concursul diplomaţiei ruse şi al celei prusiene, în luna septembrie 1774 Grigore Al. Ghica este numit domn în Moldova. Domneşte efectiv din februarie 1775.

În 1775 Moldova traversează o nouă criză determinată de politica expansionistă a Curţii de la Viena. Deoarece echilibrul de forţe din regiune se schimbase în folosul Rusiei, Imperiul Habsburgic s-a străduit, la rîndul său, să obţină anumite avantaje teritoriale. Profitînd de prima împărţire a Poloniei (1772), în urma căreia dobîndise Galiţia, el se hotărî să unească noul teritoriu obţinut cu posesiunile din Transilvania printr-un “culoar” care să traverseze nordul Moldovei. Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 cere și obține de la Poartă Bucovina, teritoriu istoric al Moldovei.

Dorind să apere integritatea teritorială a Moldovei, Grigore III Ghica a protestat vehement la Poartă pentru a o convinge de marea nedreptate ce se făcea ţării. Astfel, în unul din numeroasele sale memorii adresate Înaltei Porţi domnul sublinia că “locuitorii Moldovei cer cu insistenţă ca Poarta să-i apere contra unei pierderi aşa de mari”.

Prin aceasta Grigore al III-lea Ghica a atras ura Curţii de la Viena, care a acţionat pentru înlăturarea sa. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Se adăugau la aceasta uneltirile boierilor, nemulţumiti de politica sa socială. În aceste condiţii, în 1777 Poarta l-a mazilit, înlocuindu-l cu dragomanul Constantin Moruzi. Capugi-başa Kara Hissarli Ahmed Bey a fost trimis la Iaşi cu porunca de a-i comunica mazilirea şi de a-l duce viu sau mort la Istanbul. Soarta domnului era pecetluită şi el a fost executat de trimişii sultanului în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1777 în casele “Beilicului” (han pentru străini) din Iaşi. Capul său a fost dus la Istanbul, iar corpul i-a fost înmormîntat la mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi.

Cuvinte cheie:

domnitori , istoria , Moldova

Comentarii

 (4)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Rădulenii Vechi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1772
Populația:
1575 locuitori

Rădulenii Vechi este un sat şi comună din raionul Floreşti. Rădulenii Vechi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 11 km de orașul Florești și la 139 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1575 de oameni. Satul Rădulenii Vechi a fost menționat documentar în anul 1772.

Citeşte mai departe