string(7) "library" string(8) "document"
1300
300
1775
1475
1476
940
1401
1466
514
1465
80
1832
1711

Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins şi molcom,
Înconjurând a Italiei insulă mândră ­
O, luminaţi, a cerului stele albe,
       Câmpilor noştri.

Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumei,
       Împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,
Unele grele ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipet,
       Vinuri şi smirnă.

Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri
Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă,
Căci a Romei eterne picioare marmorei
       Daruri aşteaptă.

Numai singur asupra lumei în pace
Nepăsător tămâii şi laudei voastre,
Învăluit în maiestatea tăcerei
       Stă-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!
Vorba-i va să fie o rază-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
       Salve-Imperator!