Contrapagină

1 2

idiot

etc. etc. etc. şi aşa în infinit. Maşinele din Tipogrfia D-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc şi legi; combinaţiunile curioase a D-lui culegător Destin sunt asemenea curioase; ele se numesc; împregiurări.

Gurei-lumii jurnaliştii i-a dat încă o numire mai fru­moasă – aşa ceva gogoneţ şi simpatic totodată – i-au zis: Opinia publică.

Opinia publică – Gura lumii – e imanentă şi emanentă de Public (numire ridicată pentru: Lume).

Jurnaliştii sunt răutăcioşi. Au făcut lumea de sexul d-nealor: Public este substantiv de genul masculin, pe când Lume e substantivus de genul feminin cum este şi femeia şi după aceea i-a dat opinie, adică cugetare, pe când orcine ştie că Lumea, adică feminina, are numai gură, dar nu cap, cugetare, opiniune.

Ceea ce dictează Doamna Lume e sigur ca fondul şi ca ab­solutul, ceea ce scrie D. Destin e relativ, e forma acelui fond, acelei materii . De exemplu dacă D-na Lume dictează: A. Creaţă, do­bitoc în piel e de om, şi Destinul scrie A. Creaţă, ministru al In-strucţiunei, atunci acest ministru nu e decât forma sau forma­litatea fondului, nu e decât haina ce îmbracă corpul, nu e decât numirea Ministtru ce îmbracă individul dobitoc, nu e decât tichia de mărgăritar ce îmbracă, ce ascunde chelia.

Fiind aşadar că Doamna Lume sau Domnul Public e aceea sau acela care dă tactul atât la existenţa, cât şi la judecata asupra unui umilit individ, ca sub... sau nesubsemnatul, de-a-ceea îmi iau şi eu libertatea de-a-i adresa următoarea adresă prin care cer carte de legitimaţie sau răvaş de drum, pe vecie, pentru de-a cutreiera întinsul d-neai sau domniei-lui Imperiu.

Signora sau Signore.

Nu pot şi nu voi a nega că influenţa ce exersaţi asupra mea e mare, ba încă nu vă iau meritul de-a declara în gura mare că o bună şi poate cea mai bună parte din sufletul meu e opera matale şi că, daca eu sunt rău, cauza e că mata eşti rău sau rea. Daca sunt sceptic, cauza e că mata eşti sceptică sau sceptic etc. etc.

Am băgat încă alt rău de seamă la mata.

Mata zici că în româneşte mai tot ce-i scris e rău scris, adică şi ce nu e scris – şi ceea ce nu-i scris nu se poate citi.

Dar cauza eşti însuţi sau însăţi mata.

Reversul: pentru cine nu citeşte nu se scrie. S-a scris şi mata n-ai citit. Azi mata nu mai citeşti. Dar scriitorimea nu mai e nebună să scrie pentru ca mata să nu citeşti.

Marfa cu care am eu de gând să trec prin imperiul matale e de asemenea scrisă. Aş voi nu ca să treacă, ci ca să se treacă. Aş vrea ca să se cumpere, dar n-aş vrea ca să fie vândută cuiva sau de vânzare pentru cineva – după uzul obicinuit a cam cerut de la unii şi de la alţii. În fine, nu cer o carte de trecere, ci mai mult petrecere, şi cât se poate mai îndelungă. Să vă spun oare, de v-o fi interesând, cum petrec eu, cum trăiesc eu? Zău, dacă ar fi fost acesta scopul scrisorii mele mai bine n-o mai scriam, căci cutezarea mea, orcât de mare să fie, n-a ajuns încă până acolo, ca să cred că v-ar interesa într-un grad oarecare să ştiţi cum se află umilita me a personalitate. Eu vă scriu, v-o spun curat, ca să am de nu dreptul, dar cel puţin pretextul de-a pretinde un răs­puns, şi acel răspuns, ce mata o numeşti critică, nu-l cer decât în acelaşi grad în interesul matale, cât şi în interesul meu. De rest îmi veţi spune sau îmi veţi permite cel puţin a observa la mata ceea ce vi sau mi se va părea o destul de important sau de neimportant ca să-mi comunicaţi şi mie; lucru ce vă va proba că nu prea sunt pretenţios. Sfârşesc prin a nu vă săruta mâna, pentru că orcât de mic sunt eu şi orcât de mare eşti mata, totuşi celei mai mari părţi a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că şi eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voieşte suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios.

Salut însă pe toţi acei copii buni care, încercându-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea: însă, fiindcă salutări aeriane şi necunoscute sunt imposibile şi fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani, de-aceea vă dau ma­tale deplină putere executivă ca să-i salutaţi pe toţi în locul meu; lucru ce li va fi mai drag decât dacă executarea aces­tei voinţe ar fi fost tot în puterea mea.

În fine, dacă veţi vedea că n-am fond şi voi să mă susţin numai cu creditul personal (ca mulţi alţii) sau cu furtul de prin alţii (asemenea ca mulţi) – dă-mă mata de gol pe mine, cum n-ai dat pe alţii şi dă-mi prin verdictul matale deplină caree de calicie.

V-aş fi scris mai mult, dar... la ce să vă supăr mai mult cu cartea de vizită a unui om, când grija matale cea mare eşti mata însuţi... Îmi permit numai a mă subsemna al Domniei-voastre.

Amic or inamic – toute-egale,

M. B.

1 2

Localităţile Moldovei şi diasporei

Cuporani

Statut:
Sat
Prima atestare:
1835
Populația:
282 locuitori

Cuporani este un sat din cadrul comunei Tigheci, raionul Leova. Localitatea se află la distanța de 32 km de orașul Leova și la 91 km de Chișinău. Conform datelor recensământului din anul 2004, populaţia satului constituia 282 de oameni. Satul Cuporani a fost menționat documentar în anul 1835.

Citeşte mai departe