Filtru pe categorii

Alcedar, raionul Şoldăneşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1616
Populația:
1076 locuitori

Alcedar este un sat şi comună din raionul Şoldăneşti. Satul are o suprafaţă de circa 2.03 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 6.31 km. Din componenţa comunei fac parte localităţile Alcedar, Curătura și Odaia. Satul Alcedar este situat pe malul drept al rîului Nistru, la o distanță de 12 km de oraşul Şoldăneşti şi la 127 km de Chișinău.

Prognoza meteo Marți, 19 martie, 2019
Perioadă Prognoză Temperatura Precipitaţii
22:00–0:00 6°C 0 mm
Vînt: NNE Adiere ușoară, 1.8 m/s
Citește noutățile

Cuprins

[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1076 de oameni, dintre care  48.23% - bărbaţi și 51.77% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 97.86% - moldoveni, 1.21% - ucraineni, 0.84% - ruşi, 0.09% - găgăuzi.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Alcedar constituia 1548 de oameni, dintre care 48.32% - bărbaţi și 51.68% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei arată în felul următor: 89.15% - moldoveni, 8.79% - ucraineni, 1.74% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.06% - bulgari, 0.06% - ţigani, 0.13% - alte etnii. În comuna Alcedar au fost înregistrate 587 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Alcedar este atestat pentru prima dată într-un document din 25 noiembrie 1616 prin care Radu Mihnea Voievod împărţeala făcută între Petraşcu Ciolpan, Dumitru Ciolpan, Gheorghe Vârnav şi Corneliu.

S-au păstrat două documente de la Vasile Voievod, domnul Moldovei, din 30 iulie 1645 şi 9 iunie 1650, prin care se confirmă dreptul de proprietate a lui Todoraşcu Vartic asupra moşiei s. Alcedar, cumpărată cu 150 de galbeni.

În anul 1862 pentru prima dată în Alcedar s-a deschis şcoala parohială. La 1 octombrie 1871 în casa învăţătorului Nicov Ion Vasile a fost deschisă şcoala profesională norodnică. La 1 august 1879 învăţătorul şcolii mici din sat Feropont Lujanschi a fost trimis la învăţătură la seminarul învăţătoresc din Bairansc, primind bursă de la acest seminar. La Alcedar în 1886 s-a născut Ion Stoianu, fiu de ţăran, care în 1907 a intrat la Universitatea din Novorosiisk, absolvind facultatea de drept. În 1890 clădirea şcolii profesionale s-a ruinat complet şi procesul de instruire a fost întrerupt. În 1906 în şcoala obştească cu o singură clasă şi cu 25 de locuri învăţau 41 elevi avînd un singur învăţător. În 1909-1910 doar un singur elev a absolvit şcoala.

În anul 1807 în Alcedar a fost construită o biserică din lemn, unsă cu lut şi acoperită cu paie. În 1835 în sat locuiau 5 familii de clerici (25 bărbaţi şi 26 femei), preot era Feropont Lujanschii. În anii 1875-1885 aq fost ridicată biserica din piatră cu o suprafaţă de 180 m pătrați.

La începutul secolului XX satul Alcedar avea 920 de locuitori. Către 1940 la Alcedar erau 1837 de locuitori.

[în sus]Sfera socială

Pînă în 1940 în sat a existat şcoală primară, iar din 1953 – şcoală medie. Pe parcursul anilor şcoala şi-a schimbat deseori sediul, în 1983 s-a construit clădirea actuală a şcolii. În şcoală învăţau mulţi elevi din satele vecine, deoarece aici existau 11 clase şi toţi cei veniţi din alte localități erau asiguraţi cu cămin. Cîţiva ani la rînd au existat şi clase liceale, însă în 2003 liceul se transformă din nou în şcoală medie din cauză lipsei de cadre didactice. În prezent şcoala are 3 etaje şi este asigurată cu atelier tehnologic, sală de calculatoare, bibliotecă, ospătărie, cabinete bine amenajate la toate disciplinele, sală festivă şi muzeu.

În 2006 a fost dată în exploatare cazangeria autonomă a şcolii, construită prin realizarea unui proiect cu Fondul de Investiţii Sociale din Moldova. În fiecare an se efectuează lucrări de reparaţii cu susţinerea Primăriei locale şi Asociaţiei Părinţilor.

Satul Alcedar dispune şi de o casă de cultură cu , sală de cinematograf, sală pentru concerte, discotecă, bibliotecă construită în 1982. Biblioteca este dotată cu o bogată culegere bibliografică, literatură artistică precum şi ştiinţifică.

De asemenea Alcedarul dispune şi de o grădiniţă de copii reorganizată în anul 1989 în clădirea fostei şcoli. În prezent grădiniţa activează în localul şcolii, deoarece sediul vechi, a fost distrus din cauza unui incendiu întîmplat cu cîţiva ani în urmă.

[în sus]Resurse naturale

Satul propriu-zis este aşezat într-o ravenă pe versanţii căreia sînt localizate casele oamenilor. Alcedarul este înconjurat de mai multe dealuri, acestea fiind acoperite de masive forestire. Un deal care nu este acoperit cu copaci (în partea de vest), se numeşte dealul lui Capşa. Acest nume provine de la un boier care a locuit în sat, avînd în stăpînire un anumit teren de pe acel deal. Părăsind satul boierul se stabileşte cu traiul în România (1940) dealul respectiv purtîndu-i numele.

Cea mai mare parte a solurilor sunt cernoziomuri, dar se întîlnește și sol lutos şi parţial pietros, nisipos. Nisipul de calitate, lutul şi pietrişul, descoperite pe teritoriul localităţii au servit ca materiale de construcţii.

În pădurile din jurul satului cresc diverse specii de copaci: stejarul, frasinul, jugastrul, carpenul, ulmul, salcîmul, arţarul şi altele. Este vorba de o rezervaţie peizajistică a cărei suprafaţă se întinde în jurul localităţii (nord-sud-est) şi constituie aproximativ 80 ha. Mai există şi cîteva fîşii forestiere, din care sătenii au tăiat, însă, mulţi copaci din lipsă de combustibil necesar pentru încălzire. Aceasta a provocat alunecări de teren la vest de sat.

În afară de rîul Nistru, mai există şi un pîrăiaş, izvorul căruia se găseşte în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Reţeaua hidrografică a localităţii este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafeţe.

În această zonă cad mai multe precipitaţii decît în partea sudică a republicii, media anuală fiind de aproximativ 500-600 mm.

[în sus]Monumente istorice

La Alcedar în 1950-1963 a efectuat săpături grupul arheologului G.B.Fiodorov, care a descoperit  o așezare cu grădiște și necropolă tumulară a slavilor de răsărit. Cele 9 aşezări ruseşti cu cetăţuie rotundă de refugiu în centru, au fost întemeiate în sec. X de către nişte triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetăţii sunt alcătuite din valuri înalte şi şanţuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuinţele nobilimii, negustorilor, meseriaşilor, giuvaiergiilor. În afara cetății  se întindea așezarea neîntărită, posada, cu bordeiele ţăranilor, olarilor, şi a meşteşugarilor specializați în topirea și prelucrarea fierului. S-au găsit multe cuptoare pentru topirea fierului, cuptoare pentru uscarea minereului, gropi cu minereu și zgură de fier.

Populația se îndeletnicea cu agricultura, creșterea vitelor, pescuitul, vînătoarea. Necropola se găsește la 500 m de posadă și conține 15 gorgane. Ritul funerar era incinerarea. Rîmîșițele incinerării erau puse pe platforme de lut, în gropi mici, uneori în vase de lut.  Fiecare gorgan reprezenta un cimitir al unei familii patriarhale mari.

Comentarii

 (0)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Slobozia Nouă

Statut:
Sat
Prima atestare:
1933
Populația:
345 locuitori

Slobozia Nouă este un sat din cadrul comunei Tătărăuca Veche, raionul Soroca. Localitatea se află la distanța de 31 km de orașul Soroca și la 187 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 345 de oameni. Satul Slobozia Nouă a fost înființat în anul 1933.

Citeşte mai departe