Filtru pe categorii

Rîşcani, raionul Rîşcani

Statut:
Oraș
Prima atestare:
1602
Populația:
11104 locuitori

Oraşul Rîşcani reprezintă centrul administrativ al raionului cu acelaşi nume. Suprafaţa oraşului constituie aproximativ 5.83 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 14.74 km. Oraşul Rîşcani este amplasat în partea de Nord Vest a Republicii Moldova, pe rîuleţul Copăceanca (afluentul rîului Răut), la o distanţă de 166 km de Chișinău.

Prognoza meteo Joi, 23 ianuarie, 2020
Perioadă Prognoză Temperatura Precipitaţii
10:00–12:00 2°C 0 mm
Vînt: NV Vînt moderat, 7.9 m/s
12:00–18:00 3°C 0 mm
Vînt: NV Vînt moderat, 7.9 m/s
18:00–0:00 2°C 0 mm
Vînt: NV Vînt slab, 5.4 m/s
Citește noutățile

Cuprins

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 11104 oameni, dintre care 47.46% - bărbaţi şi 52.54% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului este următoarea: 55.36% - moldoveni, 29.85% - ucraineni, 8.39% - ruşi, 0.17% - găgăuzi, 0.28% - bulgari, 0.06% - evrei, 0.29% - polonezi, 5.06% - ţigani, 0.54% - alte etnii.

În Riscani au fost înregistrate 3879 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[în sus]Istoria localității

Istoria localităţii Rîşcani începe în anul 1602, cînd domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă, emite hrisovul despre împroprietărirea slugilor sale devotate, cu pămînt, ce aminteşte o parte a Rîşcanilor de azi – Nagoreni: “Noi, Voievodul Ieremia Movilă, din mila Domnului, domn şi voievod al Moldovei, am dat şi am întărit după slugile noastre Vlaicu Vatah şi nepotul său Văsianu, feciorul lui Iuraşco, vărului lor Dumitraşcu, fiul lui Draghici, vărului lor Onciu Iuraşco şi slugii noastre Feodor, o parte din satul Suritatea, a treia parte(de sus) a satului Negureni, ca să le fie de la noi ca moştenire cu toate veniturile şi nimeni să nu aibă dreptul a se amesteca”.

O veche legendă spune că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, un moldovean gonit de cruzimea tătarilor care treceau pămîntul Moldovei prin foc şi sabie, a luat drumul pribegiei căutînd un loc liniştit pentru viaţă. Soarta i-a adus la un izvor cu apă limpede şi rece la poalele a trei copaci viguroşi. În somn omului i s-a arătat un înger care îi spunea să se stabilească cu traiul aici. Curînd şi alte familii s-au aşezat cu traiul în acest loc dînd naştere localităţii Copăceni, denumirea căreia vine de la trei copaci seculari. Către anul 1779 s-au contopit într-o singură aşezare localităţile Copăceni, Ivanuşca şi Negureni dînd naştere unei noi localităţi ce va purta denumirea de Rîşcani.

Toponimul localităţii Rîşcani vine de la numele boierilor Rîşcanu-Derojinschi. În 1818 sfetnicul imperial Egor Rîşcanu cade în dizgraţie faţă de împăratul Rusiei Alexandru I, care îl trimite în Basarabia dîndu-i în proprietate moşia unde se aflau cele trei localităţi. Datorită aşezării prielnice moşia Rîşcani se dezvoltă, devenind un centru de schimb pentru ţăranii din zonă.

Familia boierilor Rîşcanu-Derojinschi a dăinuit în localitate mai bine de 100 de ani (1818 - 1930), contribuind mult la dezvoltarea şi prosperarea localităţii prin susţinerea învăţămîntului şi culturii. În 1856 au fost invitaţi pentru a valorifica pămîntul de la periferia moşiei şi au fost împroprietăriţi cu terenuri agricole colonişti germani. În documentele vremii se menţiona că colonia germană se află în judeţul Bălţi. În colonie erau 54 de case, numărul populaţiei atinge 301 locuitori1(151 barbati şi 150 femei).

În 1866 maiorul în rezervă Gheorghe Rîşcanu-Derojinski, nepotul consilierului Egor Rîşcanu-Derojinski, adresa autorităţilor ruse un demers cu privire la fondarea staţiei poştale în tîrguşorul Rîşcani. În 1869 la Rîşcani era deschisă o şcoală publică pentru băieţi. În anul 1871, în casa donată de boierul Rîşcanu-Derojinski se deschide un spital cu 10 paturi. Aprovizionarea cu alimente a bolnavilor era asigurată prin stăruinţa medicului de zemstvă Clinovski. Spitalul era asigurat cu mijloace băneşti de la zemstvă, cîte 400 de ruble anual, dar primea şi donaţii de la persoane particulare. În 1884 în localitate  a fost inaugurată Şcoala de meserii. În anul 1919 la Rîşcani se deschide Şcoala de învăţămînt primar pentru băieţi şi fete. Ea ocupa o clădire impunătoare cu doua etaje, casa boierului Matei Rîşcanu, situată în cea mai bună parte a tîrguşorului. Astazi Liceul Teoretic “Liviu Damian” este amplasat în incinta acestui monument arhitectonic.

La începutul secolului XX localitatea devine un prosper centru comercial. La 1907 la Rîşcani erau 305 case cu 1925 locuitori, o şcoală parohială cu predare în limba rusă, şcoală de meserii şi un spital cu 20 de paturi. Ţaranilor le aparţineau 770 desetine de pămînt, iar boierului Rişcanu-Derojinski îi aparţineau în satele Negureni şi Răcăria 6860 desetine de pămînt.

În 1858 cu banii moşierului Gheorghe Rîşcanu-Derojinski, a fost construită din piatră Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” în care ctitorul ulterior a fost înmormîntat. În anul 1944 puterea sovietică a devastat Biserica, iar osemintele boierului Gheorghe Rîşcanu-Derojinski au fost deshumate şi împrăştiate. Rudele sale au adunat osemintele şi le-au îngropat în Ucraina. În perioada sovietică Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost transformată în Muzeul ateismului.

[în sus]Resurse naturale

Grija pentru conservarea naturii pe aceste meleaguri este o tradiţie. Solul conţine resurse materiale importante pentru construcţie: lut, nisipuri, pietriş, etc. Condiţiile de climă şi de relief au avut ca urmare formarea unei flore bogate: levanţică, salvie, mentă. În pădurile din apropiere sînt răspîndite animale ce fac parte din fondul cinegetic: mistreţi, căprioare, vulpi, iepuri de cîmp etc. Lumea păsărilor este şi ea variată: cocostîrci, răţi sălbatice, ciocănitori, piţigoi, etc. În bazinele acvatice vieţuiesc diverse specii de peşti: crap, caras, biban etc.

Resursele acvatice ale oraşului sînt formate de lacul din oraş, trei izvoare şi 322 fîntîni. Spaţiile verzi ale oraşului constituie 23,5 ha şi sînt formate din parcuri şi scuaruri, precum şi specii de coniferi şi copaci decorativi. Zona verde a oraşului cuprinde peste 50 de specii de copaci aduşi din zona Crimeei şi amplasaţi în Parcul colegiului agroindustrial, parcul „Zona Verde”, etc.

[în sus]Economia locală

Rîşcani este un centru industrial, cultural şi administrativ. Poziţia geografică are avantajele sale pentru dezvoltarea comerţului, deoarece este aşezat la o distanţă nu prea mare de România, oraşul Rîşcani este unul dintre punctele de tranzit pentru comerţul internaţional.

În Rîşcani funcţionează o sistemă de alimentare cu apă cu lungimea de 28,9 km, 17 fîntîni arteziene, 300 fîntîni particulare, majoritatea amenajate în stil naţional. Sistemul energetic aprovizionează toată populaţia oraşului. În oraş este amenajată o zonă de agrement complexă: parcul agrocolegiului, cu o diversitate mare de arbori şi arbuşti.

Străzile asfaltate ale oraşului constituie 27,8 km, restul drumurilor 63,6 km. Ramurile principale ale industriei locale sînt: industria prelucrătoare, industria uşoară, producerea materialelor de construcţie. Condiţiile naturale şi climaterice favorabile, precum şi cernoziomurile fertile ale raionului contribuie semnificativ la dezvoltarea eficientă a agriculturii şi industriei prelucrătoare a materiei prime agricole. Agricultura este o ramură importantă a economiei raionului Rîşcani.

An după an creşte preocuparea în ceea ce priveşte asigurarea unor condiţii standard pentru agricultură. Producţia agricolă într-o îmbinare armonioasă cu industria de prelucrare a materiei prime se concep ca tradiţionale şi de perspectivă în sporirea exportului producţiei agricole.

[în sus]Trasee turistice

Datorită condiţiilor naturale în raionul Rîşcani puncte de atracţii turistice constitue pădurile care se întind pe suprafeţele stîncoase, iazurile şi rîurile ce străbat teritoriul. Obiectivele turistice care pot fi vizitate:

  • Parcul „Zona verde” din oraşul Rîşcani;
  • Pădurea de la Petruşeni;
  • Pădurea de la Şaptebani.

Un pas important în dezvoltarea turismului este creare Rutei rural-turistice transfrontaliere – „Prutul de Sus”. Această rută a fost lansata în cadrul implementării proiectului TACIS CBC „Dezvoltarea turismului rural - Rural EcoTur” în luna mai 2004. Acest proiect a avut ca scop: pregătirea premiselor pentru dezvoltarea turismului rural în regiunea transfrontaliera a Republilcii Moldova (raioanele Rîşcani, Făleşti, Glodeni) şi României (judeţul Botoşani), utilizînd experienţa largă în acest domeniu a partenerului din Uniunea Europeană -Mancomunidad La Canal de Navarres, Spania.

Unul din punctele importante pentru asigurarea durabilităţii în dezvoltarea turismului a fost crearea unei instituţii specializate pentru informare în turism „Centrul de Promovare a Turismului”, utilizînd ca model „RED TOURIST INFO” - Reţeaua de Oficii de Informare Turistică a Regiunii Valencia (Spania).

[în sus]Sfera socială

Sistemul de învăţămînt al oraşului este format dintr-o şcoală medie generală, două licee, o şcoală polivalentă şi un colegiu agroindustrial.

Oraşul dispune de 2 biblioteci publice, o casă de cultură cu 600 locuri, Muzeu etnografic şi un Palat al solemnităţilor familiale. De asemenea în oraş funcţionează o şcoală sportivă şi una de arte. Activitatea casei de cultură, a cercurilor muzicale şi de artă se materializează în organizarea Paradei Costumului Naţional, a expoziţiilor tradiţionale „Din lada bunicii”, a expoziţiilor concurs de artizanat.

De Ziua Oraşului - 21 septembrie, se organizează ample manifestări culturale, cu participarea formaţiilor artistice profesioniste şi de amatori.

Sistemul de ocrotire a sănătăţii este asigurat de un centru de medicină preventivă, spitalul orăşenesc şi policlinică. Pe lîngă aceasta în oraş funcţionează 6 farmacii.

 

Comentarii

 (0)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Rădulenii Vechi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1772
Populația:
1575 locuitori

Rădulenii Vechi este un sat şi comună din raionul Floreşti. Rădulenii Vechi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 11 km de orașul Florești și la 139 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1575 de oameni. Satul Rădulenii Vechi a fost menționat documentar în anul 1772.

Citeşte mai departe