Filtru pe categorii

Rezina, raionul Rezina

Statut:
Oraș
Prima atestare:
1495
Populația:
10196 locuitori

Rezina este oraș în Republica Moldova, centrul administrativ al raionului cu acelaşi nume. Suprafaţa construită a oraşului constituie circa 4.83 kilometri pătraţi, avînd un perimetru de 12.96 km. În subordinea administrativă a orașului Rezina se află satele Boşerniţa, Ciorna şi Stohnaia. Situat în partea de nord-est a Republicii Moldova, pe malul drept al rîului Nistru, orașul Rezina este situat la o distanță de 100 km de municipiul Chișinău.

Prognoza meteo Vineri, 22 noiembrie, 2019
Perioadă Prognoză Temperatura Precipitaţii
5:00–6:00 -4°C 0 mm
Vînt: E Vînt slab, 4.8 m/s
6:00–12:00 -5°C 0 mm
Vînt: E Vînt slab, 4.5 m/s
12:00–18:00 -2°C 0 mm
Vînt: ESE Vînt slab, 4.4 m/s
18:00–0:00 -3°C 0 mm
Vînt: E Adiere ușoară, 3.2 m/s
Citește noutățile

Cuprins

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia orașului constituie 10196 de oameni, dintre care 50.01% - bărbaţi și 49.99% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului este următoarea: 81.81% - moldoveni, 8.51% - ucraineni, 8.23% - ruşi, 0.20% - găgăuzi, 0.28% - bulgari, 0.27% - evrei, 0.04% - polonezi, 0.02% - ţigani, 0.64% - alte etnii.

În Rezina au fost înregistrate 3482 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare a localităţii Rezina, se regăsește într-un document din 5 februarie 1495, emis de camcelaria domnească prin care domnitorul Ţării Moldovei Ştefan cel Mare întăreşte lui Toader, pisar, satul Rezina, unde a fost Alexa vătăman, pe Nistru, la gura Rezinei, cumpărat de la rudele acestuia, strănepoţi ai panului Negrea cu 70 de zloţi tătăreşti. Numele „Rezina” provine de la hidronimul Rezina, afluent al rîului Nistru, atestat în documentele moldoveneşti în anul 1437 şi la gura căruia s-au aşezat cu traiul primii locuitori. Satul Rezina este mult mai vechi decît prima sa mențiune documentară, căci la începutul secolului al XV-lea este proprietatea lui Negrea vornicul, boier în slujba lui Alexandru cel Bun. Moșia Rezina nu o data a fost împărţită intre urmaşii pisarului Toader. Astfel, prin împărțirea făcută la finele secolului al XVI-lea (1590-1591) Rezina revenea Magdalenei iar în deceniul doi al secolului al XVII-lea vornicul Eremia Băişeanu cumpăra a patra parte din Rezina pe Nistru în ţinutul Orheiului de la Candachia, fiica lui Boldur. În 1668 satul Rezina cu tot venitul este intărit lui boierului Toderaşco Jora, nepotul vornicului Eremia Băișeanu.

În anul 1721 satul Rezina se afla în posesiunea vornicului Ion Sturza, iar în timpul domniei lui Constantin Racoviţă (1749-1753) o jumătate de sat devine proprietate a spătarului Iordache Cantacuzino, ca mai tîrziu să treacă în întregime în posesia acestuia. Recensămîntul din 1774 fixează în satul Rezina 28 de case. 26 de săteni erau scutiţi de impozite îndeplinind în schimb prestaţii în favoarea călugăriţelor de la schitul Rezina. Acest schit a fost întemeiat la 1770 de preotul Roman Pereteatco și era numit de localnici Răzana. În anul 1813 schitul avea 22 de călugărițe şi 3 surori, dintre care 17 moldovence, 7 poloneze şi o rusoaică, dintre care numai trei ştiau carte. Schitul a fost desfiinţat în 1829 din ordinul arhiepiscopului Dimitrie Sulima, deoarece rămăseseră doar 4 călugăriţe, fără preot de slujbă şi lipsite de orice mijloace de trai.

În anul 1817 moşia Rezina cu 33 de gospodării şi 20 de livezi pe malul Nistrului aparţinea moşierului Nicolae Rosseti Roznovanu. La 1859 în Rezina sînt atestate 459 de gospodării şi 1130 de locuitori.

În anul 1864 la Rezina se deschide şcoala parohială, unde elevii căpătau cunoștințe elementare. În 1870, este infiinţată şcoala obştească cu o singură clasă în 4 grupe. La Rezina activa și o şcoală inferioară de meserii, unde invăţau 68 de băieţi. La începutul secolului XX la Rezina exista și o bibliotecă privată, care dispunea de un fond de carte de 1315 exemplare şi avea 135 de cititori. La începutul secolului slujbele religioase sînt ținute într-o biserica de lemn. La 1859 în Rezina este construită din piatră biserica „Acoperemîntul Maicii Domnului” cu cheltuiala proprietarului I. Ghica.

La sfîrşitul secolului al XlX-lea în judeţul Orhei se desfășurau 9 iarmaroace, dintre care unul era cel de la Rezina, care funcţiona din anul 1845. La iarmaroc se vindeau şi se cumpărau mărfuri agricole şi industriale, vite mari cornute, porcine, cai de tracţiune şi de cavalerie. La Rezina, anual, se desfăşurau două iarmaroace mari: de ziua Sf. Cheorghe şi de ziua Sf. Dumitru. În scopul dezvoltării comerţului în 1862 a fost deschis un debarcader la Nistru şi a fost construit un pod plutitor.

În anul 1935 comuna rurală Rezina din judeţul Orhei a primit statutul de comună urbană.

După instaurarea puterii sovietice, în 1940, localității Rezine i se oferă statutul de oraș. Istoria Rezinei în perioada postbelică  a fost marcată de foamete, represiuni, transformări forţate in economie, politică şi viaţa socială. În perioada 1956- 1965 se produc modificări de ordin administrativ-teritorial, demografic, economic şi social-cultural. În anul 1960, populaţia oraşulului Rezina era de 2418 locuitori, dintre care 1097 – bărbaţi şi 1321 – femei.

Dezvoltarea social-economică a oraşului se accelerează odată cu construcţia   fabricii de ciment. Lucrările de construcţie au fost finisate în decembrie 1985. La Rezina fost construită fabrica de prelucrare a laptelui, iar pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale oamenilor în partea de sud-vest a oraşului a fost construit un cartier de case individuale. La solicitarea populaţiei, în anul 1997, a început reconstruirea bisericii “Acoperămîntul Maicii Domnului”.

[în sus]Monumente istorice

La marginea de sud-vest a oraşului Rezina arheologii au descoperit în anul 1946 urmele unei aşezări întărite. Aşezarea înaltă, cu o lungime de 100 m şi o lăţime de 50 m, avea o forma ovală. Coastele laterale ale promontoriului apărau aşezarea în caz de atac. Marginea de nord a promontoriului a fost fortificată suplimentar cu un val de pămînt. Istmul îngust care lega promontoriul cu cîmpia era întretăiat de un şanţ adînc, intărit din interior cu un val înalt de pămînt. Linia de fortificaţii unea malurile opuse ale rîpii, întretăind promontoriul şi barînd accesul pe promontoriu dinspre cîmpie. Alte cîteva fortificaţii a transformat dealul într-o adevărată cetăţuie. Şanţul avea adîncimea de 1,5 m şi lăţimea de circa 4 m, iar valul de pămînt atingea înălţimea de 2 m. Arheologii au constatat că această cetăţuie a fost construită de populaţia getică, care a locuit în aceste ţinuturi cu 2300-2400 de ani în urmă.

Aici au fost găsite şi obiecte care au aparţinut populaţiei băştinaşe din secolele al X-lea – al XII-lea. Aceasta, probabil, a folosit ruinele cetăţii parasite de populaţia getică cu zece secole anterior.

În anul 1966 la Rezina s-a descoperit un tezaur format din circa o sută de monede  turceşti (aspri), bătute pe timpul sultanului Suleiman Magnificul (1520-1566).

[în sus]Resurse naturale

Orașul Rezina este aşezat pe trei terase formate de malul abrupt al Nistrului, fiind brăzdat, în partea de nord, de rîulețul Rezina, care desparte oraşul de satul Ciorna, iar la sud de Valea Izvorului, ce desparte Rezina de satul Stohnaia.

În zona orașului Rezina sînt valorificate  resursele de pietriş, nisip, lut, piatră şi materie primă pentru fabricarea cimentului. Pe solul scund creşte o vegetaţie petrofită caracteristică pentru pantele calcaroase. Stîncile abrupte și defileurile cu peşteri şi grote prezintă un interes deosebit pentru turişti.

[în sus]Economia locală

Potenţialul economic al oraşului Rezina este reprezentat de fabrica S.A. „Ciment” şi peste 900 de agenţi economici, dinbtre care 50% constituie gospodăriile ţărăneşti.  Raionul Rezina prezintă numeroase atracţii turistice, astfel încît în oraş a fost deschis un hotel pentru turiştii care vizitează zona.

În oraşul Rezina îşi desfăşoară activitatea 6 filiale ale băncilor comerciale, filialele companiilor de asigurare şi oficii de consultanţă juridică. La Rezina activează întreprinderi de producer şi prelucrare a produselor agricole, precum şi o fabrică de prelucrarea laptelui.

[în sus]Sfera socială

Pe teritoriul oraşului Rezina activează 3 instituţii preşcolare, o şcoală medie, 3 licee, un colegiu privat „Miriade-Prim” şi o şcoală profesională polivalentă. Ocrotirea sănătăţii populaţiei este asigurată de spitalul rational şi Centrul medicilor de familie.

În oraş îşi desfăşoară activitatea mai multe instituţii de cultură: Palatul de Cultură, 2 biblioteci publice şi 9 formaţii artistice de amatori printre care corul „Doina Nistrului”, teatrul de păpuşi „Spiriduşii”, formaţia folclorică „Opincuţa”, etc.

Comentarii

 (0)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Ciorescu

Statut:
Sat
Prima atestare:
sec. XIX
Populația:
5525 locuitori

Ciorescu este un sat şi comună în componenţa municipiului Chișinău. Din componenţa comunei fac parte localităţile Ciorescu, Goian și Făureşti. Satul Ciorescu este situat în centrul Moldovei, la o distanță de 14 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului Ciorescu constituia 5525 de locuitori. A fost menționat documentar la sfîrșitul secolului al XIX-lea

Citeşte mai departe