Prut Iosif

Iosif Prut ‒ veteran al ambelor războaie mondiale, primul dramaturg sovietic, scenarist.

Născut la 5 (18 noiembrie) 1900 la Taganrog (în prezent regiunea Rostov), în familia lui Leonid Prut și Flora Aptecman. La vîrsta de 6 luni, a fost diagnosticat cu tuberculoză în formă acută, dar pentru că familia lui era înstărită, a fost trimis pentru tratament în Elveția. După mai multe vizite în patrie și studiile de scurtă durată urmate la școala din Rostov, din anul 1914 locuieşte permanent în Elveţia. Îşi încearcă puterile în dramaturgie, începînd cu anul 1916. După ce în anul 1918 absolveşte École Nouvelle din Elveţia, se înscrie la Institutul Politehnic din Paris, unde studiază timp de 2 ani și pentru că continua Primului Război Mondial, el se înrolează voluntar în armata rusă în Corpul Expediţionar Rus, a fost decorat cu Crucea „Preobrajenski".

În anul 1919 se întoarce în patrie, participă la lupte în cadrul I Corp de Cavalerie a lui Budionnîi. A fost adjunct al comandantului de pluton al Regimentului al 36-lea al Corpului de Cavalerie 6, a comandat escadronul, a fost membru al Comisiei alimentare speciale de pe frontul caucazian, a fost șeful Departamentului de Transport. În același an, 1919, articolele lui au început să fie publicate în ziarul armatei, astfel a şi început, de fapt, cariera lui scriitoricească.

Din anul 1922 locuieşte la Moscova, colaborează cu periodicele: „Ziarul țărănesc", „Calea cooperatistă" și „Moscova de seară", lucrează la Biroul de Presă „Centrosoiuz". Pe parcursul anilor 1924-1928 lucrează la studioul „Mejrabpom-Rus", iar din anul 1928 pînă în 1932 ‒ la Studioul Cinematografic de la Leningrad. Spectacolele realizate după piesele sale „Cneazul Mstislav Udaloi", „Anul XIX", „Drumul spre sud", „Artileriştii", „Ocean Pacific" și altele erau montate peste tot în Uniunea Sovietică, la fel după scenariile lui au fost realizate filmele „Treisprezece", „Dragostea mea", „Secretarul Comitetului de Partid raional" etc., care au avut dintotdeauna priză la public.

În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial a activat la Uzina mobilă de reparații a tancurilor, a fost șef al clubului Corpului Drapelului Roşu 222 de Puşcaşi din Smolensk, concomitent mergea în mod regulat cu cercetaşii în spatele frontului.

După război şi-a continuat cariera artistică, a colaborat cu diverse studiouri ale țării, inclusiv cu Studioul Cinematografic „Moldova-film".

Iosif Prut a trăit o viaţă mult prea intensă şi plină: fiind concomitent discipol al școlii elvețiene de prestigiu, dar și brav călăreţ al Armatei Roşii, cunoscut dramaturg și scenarist, bun alcătuitor de anecdote, care erau imediat acceptate drept provenite din „gura poporului", adjutant al lui Kirov și naş la nunta fiicei lui Onasis, luptător pentru adevăr și cercetaş.

Chiar dacă Iosif a Prut spunea că nu a intenţionat să-şi scrie memoriile, deoarece „aceasta o fac doar persoanele de vîrsta a III, iar eu sînt încă în stare să compun piese de teatru și scenarii", a scris totuşi o carte de memorii, una vie, nostimă şi foarte adevărată, cu „portretele secolului" multor oameni de seamă ai timpului lui (printre care cele ale lui: Lev Tolstoi, Lenin, Şaliapin, Gorki, Picasso, Liubovi Orlova, Maiakovski, Oleşa, Budionnîi, Utiosov şi multe altele.

I. Prut era considerat unul dintre cei mai spirituali oameni ai timpul său și avea un excelent simţ al umorului, cunoştea practic toţi scriitorii și actorii cu renume din perioadele antebelică şi postbelică. Istorioarele sale şi anecdotele sale orale, care l-au făcut celebru printre cunoscători acestei arte, au fost parțial publicate în cartea cu memorii, publicată după şase ani de la moartea autorului (în anul 2000).

Premii și titluri:

  • Medalia „Meritul militar" ‒ 1944,
  • Ordinul „Insigna de Onoare" ‒ 1970,
  • Ordinul „Prietenia Popoarelor" ‒ 1980,
  • Artist Emerit al RSFSR ‒ 1983,
  • Ordinul „Războiului pentru Apărarea Patriei", de 2 gradul II ‒ 1985.

Iosif Prut a murit la 16 iulie 1996 la Brest în timpul unuia dintre turneele pe care le făcea de obicei prin țară, urna cu cenușa lui se află la Moscova, în sectorul 45 a Cimitirului „Himki".

Filmografia:

„Extraordinarele aventuri ale Domnului Vest în Ţara Bolşevicilor", 1924 ‒ actor,
„O sută douăzeci de mii pe an", 1929 ‒ scenarist (coautor împreună cu G. Cerniac),
„Foc" („Rugul de pe un rîu îndepărtat"), 1931 ‒ scenarist,
„Omul de la închisoare" („Omul de după gratii"), 1931 ‒ scenarist,
„Mireasma marelui imperiu", 1932 ‒ scenarist (coautor împreună cu М. Gherasimov),
„Se va găsi pentru voi de lucru", 1932 ‒ scenarist (coautor împreună cu I. Trauberg),
„Pădurea", 1932 ‒ autor al temei,
„Treisprezece", 1937 ‒ scenarist (coautor împreună cu M. Romm),
„Anul 19", 1938 ‒ scenarist (coautor împreună cu I. Trauberg),
„Avanpostul frontierei", 1938 ‒ scenarist,
„Escadronul № 5", 1939 ‒ scenarist,
„Dragostea mea", 1940 ‒ scenarist,
„Secretarul Comitetului de Partid raional", 1942 ‒ scenarist,
„Fiul ostaşului (nuvelă în Almanahul Cinematografic Militar № 12, 1942 ‒ scenarist,
„O familie", 1943 (filmul n-a ieşit pe ecrane), scenarist (coautor împreună cu L. Vaisenberg şi M. Djalal),
„Băiatul de la periferie", 1948 ‒ scenarist (coautor împreună cu V. Cojevnicov),
„În zile de pace", 1951 ‒ scenarist,
„Bogatîrul se îndreaptă spre Marto", 1954 ‒ scenarist,
„Cazul caporalului Cocetcov", 1955 ‒ scenarist,
„Primăvara feciorelnică", 1960 ‒ scenarist (coautor împreună cu М. Dolgopolov şi N. Nadejdina),
„Bună ziua, copii!", 1962 ‒ scenarist (coautor împreună cu I. Donskoi),
„Așteptați-ne în zori", 1964 ‒ scenarist (coautor împreună cu E. Loteanu),
„Ultima noapte în rai", 1965 ‒ scenarist (coautor împreună cu G. Malarciuc),
„Suraia" ( difuzat sub denumirea „Viaţa a trecut noaptea"), 1966 ‒ scenarist (coautor cu U. Nazarov),
„Oacheşa", 1967 ‒ scenarist (în colaborare cu S. Mahmudbekov),
„Explozia de după miezul nopţii", 1969 ‒ scenarist (coautor E. Karamian),
„Cînd conştiinţa doarme" (subiect în revista televizată „Fitili" № 90, 1970) ‒ scenarist,
„Cu o oră înainte de răsărit", TV, 1973 ‒ scenarist ş. a.,
„Liubovi Orlova", 1983 ‒ participare la filmul documentar,
„Vă voi învăța să visaţi...", 1984 ‒ participare la filmul documentar,
„În ciuda vîrstei înaintate", 1985, film-spectacol ‒ scenarist.

Settlements of Moldova and Diaspora

Cotovca

Statut:
Sat
Prima atestare:
1924
Populația:
230 locuitori

Cotovca este un sat din cadrul comunei Carmanova din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Localitatea se află la distanța de 20 km de orașul Grigoriopol și la 73 km de Chișinău. Populaţia satului Cotovca alcătuia 230 de oameni în anul 2001. Satul Cotovca a fost întemeiat în anul 1924.

Read more