Show news from...
Go to section: Children

eye 1930 Views

Jocuri pentru reducerea stresului la copil


În viața unui copil mereu au loc diverse evenimente deranjante și stresante.

Mama a mers la lucru, familia s-a mutat în alt raion, s-a născut frățiorul sau o surioara mai mică, s-a îmbolnăvit grav bunica. Noi nu putem îngrădi copiii de orice le poate provoca neliniștea, însă îi putem ajuta să treacă peste evenimentele stresante și să iasă din confruntarea cu ele mai stabili din punct de vedere psihologic. Dacă ați observat că micuțul Dvs. a devenit mai alarmat, agresiv, că nu vă mai spune ce îl sperie, aceste jocuri simple îi vor ajuta să facă față emoțiilor prea complexe pentru el. Înarmați-vă cu timp, răbdare și – jucați-vă .*

1. Planta

Folosim metafora unei plante care dă rădăcini pe loc nou. Compunem o poveste (pictăm un tablou, modelăm plastilina sau lutul, utilizăm materiale naturale și le "însuflețim" cu abțibilduri - ochișori sau desene) despre Grăuncior (Floricică sau Copăcel ), care este răsădit în alt ghiveci (îl ia vîntul, îl transportă rudele), pentru a fi îngrijit. Sau grăunciorul singur pornește la drum.

Povestea este despre aceea, cum copăcelul se familiarizează cu noul "sol", cum observă cine crește alături, cum dă rădăcini. Se prinde. Și cu timpul înflorește, adună prieteni – păsări, animăluțe... Dacă, spune copilul, copăcelul nu se simte bine și în siguranță, îl întrebăm — ce l-ar putea ajuta, poate un gard, poate un înger sau zîna copacilor, poate un prieten matur. (Ulterior vă puteți apropia de un copac real, să-i legați o panglică, să-l cuprindeți, să-l neteziți)

2. Linia vieții

Copilașii care au suportat un stres se încapsulează în evenimentele stresante care au avut loc. Ei par ar fi separați de realitate. Îi readucem în prezent prin jocul «linia vieții». El poate fi practicat numai atunci, cînd adultul are suficient timp și posibilități. Cu o ață sau panglică trasăm o linie dreaptă. (Ar fi ideală utilizarea unei ghirlande cu luminițe). În funcție de vîrsta copilului, punem pe linie obiecte de culori vii ( se poate încălțăminte)— la distanța cîtorva pași unul de altul. Numărul obiectelor egal cu numărul anilor+1 (un an mai mult ca vîrsta reală) și +1 peste 5 ani mai mult ca vîrsta reală.

Linia improvizată trebuie să fie mult mai lungă ca însemnele vîrstei. Copilul stă pe primul jalon — îi amintim, că este punctul, în care el avea doar un an. În acest loc copilul abia începe să meargă (copilul se poate așeza, poate dori să fie luat în brațe, neapărat îl îmbrățișăm, dacă ne-o cere. Putem chiar să-i oferim o băutură prin pai ). Pe măsura ce vă deplasați pe linie, copilul își îndreaptă spatele.

La fiecare oprire rostim cuvinte sincere. «О! Încă un anișor! Mă bucur că ai crescut. Anul acesta ai devenit... (sonorizăm o realizare)».

Neapărat zăbovim mai mult pe jalonul vîrstei reale... După care copilul face un pas în "viitor" — părintele spune — «О! Vei fi un adult foarte fericit!». E bine să luați copilul în brațe și să "zburați" peste linie...

Copilașilor care știu să citească le pot fi puse pe jaloanele noastre foițe cu urări scrise sau cu cuvinte de îmbărbătare. Varianta cea mai simplă — pătrate desenate cu cretă. Copilul sare în pătratul care corespunde vîrstei lui. Acolo îl așteaptă o foiță cu un desen, cuvinte, inimioară, o surpriză care trebuie descoperită. În ultimul pătrat sunt desenate simboluri de bucurie (Este un joc perfect pentru o zi de naștere).

3. Jocuri cu fața

Pe fața unui om de orice vîrstă, care a suferit un traumatism, poate încremeni o mască. (O expresie a feței mereu indiferentă, sau rigidă într-o emoție greu de definit). În acest caz vor fi utile orice jocuri "plastice".

Putem începe cu frămîntarea unei bucăți de plastilină. Apoi "transformăm" copilul în plastilină. Din mutrișoara lui "sculptăm" diverse forme (îl tragem de obrăjori, rugăm să umfle falca...)

Facem un concurs al "strîmbăturilor" . Facem împreună cu copilul diverse mutrișoare.

Măștile. Folosim măști gata sau le decupăm, le colorăm. Copilul își alege "masca puterii" — umblă, vorbește, gesticulează în acest rol. Apoi îmbracă masca "slăbiciunii" (spre exemplu, a fricii). Vorbește în numele acestei măști. Apoi o scoate. La final, îl întrebăm cînd a avut nevoie de prima mască? Cum poate aceasta ajuta măștii nr.2?

Devenim actori și înscenăm orice poveste. Cea mai simplă – ridichea, mănușa ...

4. Sărbători simple

Fiecare persoană, care a suportat o experiență grea, adesea are senzația imposibilității oricărei bucurii pe viitor și a "trădării" față de un eveniment grav sau față de niște persoane care au suferit, sentimentul de vină și împotrivire în cazul cînd îți permiți o cît de mică satisfacție.

Este important să-i ajutăm pe micuți să-și permită bucuriile. Fără a se simți vinovat în fața celor, cărora le este mai greu. Facem surprize celor apropiați. Ne axăm atenția pe realizări (le desenăm, le scriem); remarcăm ce a fost bine în ziua respectivă.

Inventăm sărbători.

Spre exemplu, sărbătoarea așternerii patului. Sărbătoarea scuturării pernelor, sărbătoarea spumei pe obraji, sărbătoarea spălării periuței de dinți. Conștient accentuez "corporalitatea". Adesea copiii traumatizați încep ori să se spele intens, ori evită tema spălatului, a curățeniei, a atingerii corpului.

5. Terapia prin culori

Adesea copilul "rămîne suspendat" în trecut, nu mai atrage atenție zilei în curs. Experiența trecutului greu este transferată în realitatea prezentă. Privirea lui pare întoarsă înăuntru. Îi arătăm copilului "scurgerea timpului" și ne axăm pe fiecare zi, revigorăm sentimentele. Spre exemplu, fiecare zi capătă o culoare. Să zicem,ziua de miercuri este roșie. Pe parcursul ei căutăm obiecte roșii, mîncăm produse roșii, îmbrăcăm haine și folosim accesorii de culoare roșie.

6. Unde ești?

Pentru a ne axa pe prezent, apelăm la jocul "Unde ești?". Pe neașteptate, la orice oră a zilei, întrebăm: "Unde ești?". Răspunsul trebuie să înceapă cu cuvintele "Sînt aici!". Urmează cîteva propoziții despre acest "aici", cu descrierea diverselor modalități — arome, auz, obiecte, gust. Spre exemplu: Sunt aici. În odaie, șed pe o pernă moale cu computerul în brațe, savurez un fruct dulce.

7. Întocmim programul

Pentru a stabiliza starea, a recăpăta suportul și a reduce neliniștea, copilul are nevoie de mai multă informație și de predictibilitate. Adică, de un program clar al zilei. Ce poate fi plănuit – plănuim. Obligatoriu îl anunțăm, dacă survin schimbări în planurile făcute. Puteți alcătui programul împreună, îl puteți înfrumuseța, îi puteți încredința copilului controlul asupra înfăptuirii planului — este o practică bună.

8. Ghirlanda

Mulți copii au nevoie de mai multă comunicare, dar evită contactele. Această practică este benefică și pentru copilașii timizi, și pentru adaptarea la un grup nou.

Tăiem din hîrtie o ghirlandă – omuleți, care se țin de mîini. Putem desena mutrișoare, putem scrie numele prietenilor, a copiilor de la grădiniță. Creăm astfel metafora unificării — "suntem împreună".

9. O picătură de vopsea

Pentru detensionare, relaxare, transformarea axării pe o singură emoție, stare, eveniment. Picurăm vopsea de acuarelă în apă, urmărim desenul de pe suprafața apei și cum se dizolvă vopseaua. Ar fi perfect, dacă ulterior, împreună cu copilul, veți dansa, în timp ce plastica corpurilor va imita mișcarea vopselelor în apă. Lăsați copilul să imite, prin mișcările corpului, mișcarea valurilor de acuarelă.

10. Amprentele

O altă tehnică simplă și "animatoare" ecologic permite eliminarea interdicției asupra imaginației și a simțurilor.

Persoanele traumatizate își îngheață simțurile — dacă îmi voi permite să simt, împreună cu bucuria va veni frica, durerea, mînia. Se creează metafora «variantelor numeroase» . (Această tehnică ajută și în cazul constipațiilor nevrotice ).

Muiem degețelul în vopsea sau suc de sfeclă. Lăsăm pe o foaie mai multe amprente ale degețelului. Întrebăm, ce ar mai trebui de desenat, ca să obținem un purceluș, un iepure, o lebădă, un peștișor...

11. Desenăm pe hîrtie neagră sau întunecată

Cretă, pastel, guașă. Orice temă. Această metodă ajută la transformarea neliniștii, scoate "la suprafață" frica capsulată. Din întunericul necunoscutului, a trecutului, a îngrozitorului apare ceva nou și colorat.

Metafora: din întunericul nopții se naște o viață nouă – ziua.

12. Lansăm spre cer

E greu să te eliberezi de experiența trecută. Omul care a suportat o traumă sau o pierdere se "agață" de ceea ce consideră important și scump. Avem nevoie de metafora "lansării cu bucurie" — balonașele. Le lansăm spre cer, sau lansăm corăbioare pe rîu...

13. Recuperăm identificarea

Lucrăm cu numele. Scriem în coloană literele numelui. Pentru fiecare literă ne amintim o calitate oarecare.

Exemplu: ION — Inteligent, Obiectiv, Neîntrecut

14. Ne transformăm în super-erou

Adesea copilul care a trăit o experiență grea se confruntă cu faptul, că este înconjurat de grijă excesivă, că adulții fac în locul lui multe de toate. Acest copil poate deveni infantil, pasiv. Este important să nu-i provocăm starea de "neajutorare învățată".

Fiecare acțiune făcută de el însuși îi dă o resursă pentru viitor. Nu facem în locul copilului ceea ce poate face el singur! Cînd copilul spune — «Nu pot! Nu reușesc! Ajută-mă!», cînd scîncește și evită să acționeze — ne jucăm de-a Super-eroii

«Acum eu pe tine, iar tu pe mine ne vom transforma în super-eroi. E necesar doar să mîncăm (o bomboană, pomușoară, vitamină, să bem un suc, morsă ....).

«Tu ce super-capacități vei avea? Eu – să mut obiectele. Uite, eu duc coșul acesta cu rufe în baie. Da tu – dezvolți viteză. Vei putea să te deplasezi repede? (să te scoli din pat, să te îmbraci, să mănînci ...)»

15. Ne jucăm de-a bebelușul

Adesea subconștientul îi duce pe copii la vîrsta cînd erau fericiți și trăiau cu senzația de siguranță. Încep a se comporta ca niște bebeluși, a se alinta, a se cere în brațe. Ne jucăm cu el "de-a bebelușul", dăm energie-putere copilului din el. După care îl "transformăm" în adult.

Îi dăm copilului posibilitatea să dea ordine — cîți pași înainte trebuie să facem (jocul «uriași-liliputani»), acceptăm rolul de "ajutor" de bucătar, îl lăsăm să aleagă traseul pentru o plimbare (putem chiar să-i dăm un "volan" improvizat în mîini).

16. O etapă firească

Agresivitatea — căutăm metodele ecologice de trai — spargerea biluțelor de pe ambalaje, bătaia cu pernele, răsturnarea popicelor.

Frica de zgomotele puternice — jocuri cu aplauze, instrumente muzicale.

Frica de atingeri — ne închipuim că plouă, la început picăturile cad în palmele copilului (batem în palme cu degețelele), apoi peste tot corpul. Ploaia poate avea intensitate diferită.

17. Sărituri

Copilașii neliniștiți intuitiv aleg jocurile cu sărituri. Pentru ei este important să sară pe trambulină (oricum, vor alege patul pe post de trambulină). Săriturile reduc tensiunea, le dau posibilitatea să simtă sprijinul pe talpa piciorului, "imponderabilitatea" din timpul săriturilor afectează structurile creierului. Nu interziceți săriturile, ci creați locuri speciale pentru a sări. Spre exemplu — «aici poți sări într-un picior, aici – în două... "

Trebuie să avem în vedere, că micuțul va cere jocurile și lecturile importante și tămăduitoare pentru el de mai multe ori. Copilul nu se va juca dacă jocul îi provoacă emoții, pe care el nu le poate gestiona. Îi respectăm dorințele și nu insistăm.

Keywords:

stres , jocuri , copii

Settlements of Moldova and Diaspora

Slobozia-Şirăuţi

Statut:
Sat
Prima atestare:

Populația:
1105 locuitori

Slobozia-Şirăuţi este un sat şi comună din raionul Briceni. Slobozia-Şirăuţi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 1105 oameni. 

Read more