string(7) "library" string(8) "document"
1465
1359
1410
1385
1401
1200
1466
5500
1391
1832
80
1310
1457

Apolog (variantă la Domnul P. Prunco)

Apărut cu titlul Domnului P. Prunco, în Alăuta românească, 1837, 14 martie

Tot timpul care oamenii
   Pe lume îl petrec,
Preste roata Norocului
   A se sui se-ntrec;
Iar când acum se bucură
   Că s-au urcat pe ea,
Gândind să-şi facă mendrele
   Precum nădejduia,
Rotunda roată răpede
   Pe schiţe se-nvârti,
Şi mândrul poticnindu-se,
   Cade cum nu gândi.
Iar omul ce de raţie
   Se tot călăuzi,
Şi-n toată vremea cumpăna
   În orişice păzi,
Nu-i pasă dacă vifore
   Pe lume s-au stârnit,
Vârtejele-ntâmplărilor
   Îl află liniştit.
El ştie că furtunele
   Nu pot lung timp ţinea,
Curând veni-va soarele
   Ce le va-mprăştia.
Cunoaşte jucăriile
   Vicleanului noroc,
De-a lui favoruri putrede
   Râzând, îşi bate Joc.
Acest fel traiu-i limpede
   Se trece liniştit,
Şi când moartea s-apropie
   Îl află pregătit.